“Totul a început în urmă cu 100 de ani…”

“Prin Decretul Alteţei Sale Regale, moştenitorul Tronului, din 8 iulie 1919 s-a aprobat înfiinţarea Catedrei de filologie romanică la Facultatea de Filosofie a Universităţii Regale din Zagreb.
Cu privire la care se informează în rezoluţia raportului din 16 decembrie 1918, nr. 870.
Zagreb, 18 mai 1919”

Cu ocazia centenarului înfiinţării actualelor Departamente de Romanistică şi de Italianistică la Facultatea de Ştiinţe Umaniste şi Sociale, Universitatea din Zagreb (1919-2019), este interesant să ne reamintim de începuturile Catedrei de filologie romanică, cum se numea atunci.

Predarea limbilor şi literaturilor romanice a început înainte de înfiinţarea oficială a catedrelor. Cu atât mai mult, era o premisă logică. Predarea limbii franceze la Facultatea de Filozofie a Universităţii din Zagreb a început în semestrul de vară al anului universitar 1882/83, la care s-au adăugat în anul următor cursuri de literatură. Opt ani mai târziu au urmat şi începuturile predării limbii italiene. Limba italiană s-a separat însă ulterior, mai întâi ca un seminar de limbă italiană, pentru ca, după o perioadă de reintegrare în Departamentul de Romanistică (prin reorganizarea Facultății de Filozofie după cel de-al Doilea Război Mondial), să fie înfiinţat în 1964 un departament independent de limba şi literatura italiană. Încă de la început, prin eforturile profesorilor de la Departamentul de Romanistică s-au ţinut cursuri şi de alte limbi romanice, dintre care unele s-au transformat în secţii: primii studenţi s-au înscris la Limba şi literatură spaniolă în 1968, la Limba şi literatură portugheză în 1982, iar la Limba şi literatură română în 2003.

Implicarea lui Petar Skok în predare în anul universitar 1913/14 a fost extrem de importantă pentru romanistica croată. Petar Skok (1881-1956), care şi-a obţinut doctoratul la Viena sub îndrumarea lui Wilhelm Meyer-Lübke în 1905, este considerat pe bună dreptate părintele romanisticii croate. Numeroasele lucrări ale lui Skok (aproximativ 500 de unităţi bibliografice) îl vor face cunoscut şi celebru în cercurile lingvistice europene şi mondiale. Dar acest mare romanist croat, germanist, albanolog, balcanolog şi, mai ales, croatist, va rămâne în memorie şi ca un pedagog şi profesor desăvârşit. Skok a ţinut aproximativ o sută de cursuri diferite de-a lungul vieţii sale profesionale. Temele au vizat limba şi literatura franceză, limba şi literatura italiană, fonetica franceză sau fonetica romanică în general, metodica limbii franceze, romanistica generală, influenţele romanice asupra limbii croate şi, ocazional, a ţinut şi cursuri de alte limbi romanice: română, spaniolă, portugheză, retoromană, provensală, precum şi de literatură a acestor limbi.

Unul dintre studenţii lui Skok a fost Petar Guberina. Activitatea ştiinţifică a academicianului Petar Guberina (1913-2005) acoperă în primul rând domeniile acusticii şi foneticii fiziologice teoretice şi aplicate, precum şi cel al foneticii aplicate la învăţarea limbilor străine, ca şi la defectele de auz şi vorbire. Guberina este şi autorul celebrului sistem verbotonal pentru reabilitarea persoanelor surdo-mute, care îl va face celebru în cercurile ştiinţifice mondiale. Împreună cu experţi francezi de la St. Cloud a creat o metodă audio-vizuală global-structurală de învăţare a limbilor străine.

Antun Polanšćak (1910-1978) a fost nu numai un traducător de seamă şi promotor al scriitorilor francezi în Croaţia – în special Balzac, Zola şi Proust -, ci şi al scriitorilor croaţi în Franța (în special Krleža, Marinković, Krklec, Desnica şi Kaštelan, pe care i-a tradus el însuşi în franceză).

Vojmir Vinja (1921-2007) este unul dintre cei mai mari şi mai influenţi romanişti croaţi din perioada de după Petar Skok. Cea mai mare parte a cercetărilor sale ştiinţifice a dedicat-o legăturilor lingvistice croato-romanice din zona adriatică, precum şi terminologiei faunei adriatice. Pe lângă numeroasele lucrări dedicate limbii şi literaturii franceze, sunt de menţionat în mod special marele său Dicţionar spaniol-croat (prima ediţie în 1971 în colaborare cu R. Musanić) şi Gramatica limbii spaniole (prima ediţie în 1963). La fel de importante sunt colaborările sale fructuoase cu cercurile lingvistice din străinătate (în special în crearea Atlasului lingvistic mediteranean). Academicianul Vinja a devenit celebru şi ca traducător al operelor capitale din literatura franceză şi spaniolă mai veche, dintre care se disting Operele complete ale lui Michel de Montaigne (2007), dar şi al unor lucrări lingvistice de primă importanţă: Gramatica de la Port-Royal (1999), De vulgari eloquentia a lui Dante (1998), Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure (2000), Vocabularul instituţiilor indo-europene al lui Benveniste (2005) etc.

August Kovačec (1938) a fost primul succesor al lui Vojmir Vinja în funcţia de şef al Departamentului de Romanistică. După terminarea studiilor, Kovačec s-a perfecţionat la Universitatea din Bucureşti, unde a aprofundat, printre altele, şi cunoştinţele de balcanologie, precum şi în Franţa, unde, sub îndrumarea unor lingvişti eminenţi precum Emile Benveniste şi André Martinet, s-a ocupat de subiecte de lingvistică generală şi franceză. Fiind unul dintre rarii lingvişti care cunoaşte structura aproape a tuturor limbilor europene şi a unui număr mare de limbi non-europene, a fost invitat în mod regulat ca profesor invitat la mai multe universităţi europene renumite. În cercetările sale a arătat un interes deosebit pentru subiectele lingvistice balcanologice (pe lângă cea mai cunoscută carte din domeniu, Descrierea istroromânei actuale, 1971, premiată de Academia Română, a scris şi Dicţionarul istroromân-croat cu gramatică şi texte, 1998), studiind şi graiurile sefardice de pe teritoriul fostei Iugoslavii, cu accent deosebit pe contactele acestor idiomuri cu croata. A publicat o serie de lucrări ştiinţifice despre limba franceză şi sintaxa romanică comparată în reviste citate în bazele de date ale lumii, iar ca un excelent cunoscător al limbii franceze vechi a scris capitolele despre literatura franceză din secolele XIV-XVI din Istoria literaturii mondiale (1982), precum şi întregul capitol despre literatura română. De asemenea s-a ocupat şi cu traduceri literare, în special cu traducerea textelor vechi. La Institutul Lexicografic Miroslav Krleža a fost redactor-şef al Lexiconului general croat (1996-2001) şi al Enciclopediei croate (2001-2005).

Să menţionăm şi activitatea unora dintre foştii profesori ai Departamentului de Romanistică.

Predrag Matvejević, mulţi ani şef al Catedrei de literatură franceză (până la pensionare în 1992), este cunoscut de publicul cultural croat şi european ca un scriitor şi eseist premiat (Breviar mediteranean, 1987, 1990, 1991; Epistolarul estic, 1995; A doua Veneţie, 2002/2004). Gabrijela Vidan, până în 1999 şefa Catedrei de literatură franceză, a avut un rol important ca mediator între două culturi (Croația, istoria sa culturală și relațiile cu Europa / La Croatie, son histoire culturelle, ses liens avec l’Europe, 2014). Colegii ei, Ingrid Šafranek şi Jere Tarle, care împreună cu ea au pus bazele solide ale traducerii consecutive şi simultane în ţara noastră, sunt cunoscuţi şi ca autori ai unor opere apreciate despre Albert Camus (Tarle), despre Proust, Stendhal, Flaubert şi despre „scriitura feminină” (Šafranek). Deşi face parte din echipa de traducători simultani menţionaţi, Milivoj Telećan este mai cunoscut ca traducător din literatura spaniolă şi franceză (în special al operelor lui Márquez şi Borges). Karlo Budor, care s-a ocupat de asemenea cu traduceri, pe lângă activitatea de predare s-a specializat îndeosebi în domeniile gramaticii spaniole, literaturii spaniole vechi şi relaţiilor culturale şi diplomatice spaniolo-croate (España y Croacia entre diplomacia y politica: el diplomático español D. Fernando Alcalá Galiano y Smith, Conde de Torrijos (1883-1958), 2004; Diplomaţia spaniolă şi Statul independent al Croaţiei, 2006).

Pe de altă parte, Yvonne Vrhovac s-a preocupat mulţi ani de îmbunătăţirea poziţiei limbii franceze în învăţământul croat şi de promovarea predării limbilor străine în sistemul universitar. Ea a contribuit semnificativ la adaptarea materialelor didactice ale Consiliului Europei (Cadrul European comun de referinţă pentru limbi, Portofoliul european al limbilor) şi la crearea programului de masterat tip Bologna de formare a profesorilor absolvenţi ai Departamentului. Ea este autoare (şi coautoare) a mai multor manuale de predare şi a manualelor de limba franceză destinate elevilor din ciclul primar şi gimnazial (Un, deux, trois, nous voilà) şi liceal (Réfléchis et dis-le en français). La promovarea limbii franceze a avut o contribuţie importantă şi Blaženka Bubanj, autoare de manuale utilizate de numeroase şcoli de limbi străine (Le français pour vous) şi şcoli de gastronomie şi industria hotelieră (Voyages, voyages). Trebuie menţionată şi contribuţia Natašei Desnica-Žerjavić la predarea foneticii, pe care a îmbogăţit-o în special prin publicarea unui manual util pentru studenţii de la limba franceză (Phonétique française, 1996).

Activitatea ştiinţifică şi de cercetare a Departamentului de Romanistică se desfăşoară în ultima vreme în mare parte în cadrul proiectelor de cercetare ştiinţifică. Un alt mod de stimulare şi dezvoltare a activităţii de cercetare îl reprezintă, desigur, conferinţele ştiinţifice care, începând din 2001, sunt organizate în mod regulat de către Catedrele care fac parte din Departamentul de Romanistică.